Eu una, m-am săturat de articolele pline de clişee şi aberaţii în care apare scris mare, cu litere de-o şchioapă titlul “Cum să înţelegi femeile.” iar răspunsul este unul de-a dreptul misoginist: “Nu le poţi înţelege!”. Nimic mai neadevărat!
După zeci de articole citite, imagini şi videoclipuri vizionate, ridic două degeţele pentru a întreba: Dar cu bărbaţii cum stă treaba? Ei ce vor cu adevărat de la femei? Bineînţeles, sexul este unul dintre răspunsurile corecte la cea de-a doua întrebare, dar lăsând la o parte acest aspect important dintr-o relaţie, ia să vedem cum descoasem aceste fiinţe minunate cu mâini ferme şi vorbe îmbietoare fără de care, spunem noi, nu putem să trăim.
Ei, frumoşii posesori de cucurigu, cei în ale căror braţe uităm de toate grijile şi problemele, cei ale căror săruturi ne fac să înnebunim, cei care ne fac să zâmbim şi să ţopăim de fericire când ne spun vorbe dulci şi aşa mai departe. Ei bine, bărbaţii. Toate ştim că o relaţie nu este tot timpul plină de lapte şi miere, bombonele, curcubee, muţunei şi alinturi care mai de care mai diminutivate. Toate am trecut prin acea perioada în care frumoşii noştri sunt de neînţeles, devin irascibili, nu ne răspund la mesaje cu orele (poate chiar zilele), nu se mai comportă cu noi că la început, mesajele de bună dimineaţă devin deja un lux. Iar noi, dragile de noi, nu mai înţelegem absolut nimic. Ne simţim abandonate, ne uităm la filme de dragoste cu duiumul, consumăm un bax de şerveţele şi mâncăm dulciuri până la refuz printre suspine şi lacrimi, luăm toată vină asupra noastră, iertăm şi ne cerem scuze doar ca lucrurile să nu ia şi mai mare amploare şi să îl scutim pe frumos nostru de toata polologhia. Noi, femeile, suntem făpturile gingaşe care îndură mult prea multe.
Femeile sunt de neînţeles? Ia fiţi atenţi aici, dragii noştri.
Bărbaţii nu ştiu să asculte. Nu va grăbiţi să mă contraziceţi doar pentru că îl ştiţi voi pe Gigel care o ascultă de fiecare dată cu mare interes pe Gigica lui sau “Am eu un prieten care de fiecare dată mă ascultă”. Asta este o minciună gogonată! Bărbaţii SE FAC că ascultă, PAR doar interesaţi, mintea lor fiind în cu totul altă parte numai la ce îi povesteşti tu acolo despre prietena ta sau problema de la serviciu etc, nu. Îi doare la cucurigu şi nici măcar acolo. Însă atunci când ei au o problema la serviciu, în familie sau altă problema de orice natură, noi suntem acolo implicate 100%. Suntem alături de ei cu un sfat, suntem acolo să îi strângem la piept, să îi pupăm şi să le masăm umerii în timp ce le spunem părerea noastră şi cât de rău ne pare pentru că ei se simt groaznic. Ne-am da şi sufletul din noi pentru a le alina supărarea. Dar na-ţi-o bună! Dacă suntem prea afectuoase şi ne pasă nu e bine că îi sufocăm şi le îngrădim libertatea domne, iar dacă suntem distante şi reci tot nu e bine pentru că “Hei, cu afecţiunea mea, cum rămâne?”.
Bărbaţilor li se întâmplă “fenomenul” (altfel nu ştiu cum să-l numesc) asta, complet idiot şi fără sens după părerea mea, care îi face să dispară şi să fie distanţi dacă noi, femeile, le arătăm că suntem prea amorezate de domniile lor, sau ne pasă şi vrem şi noi o fărâmă de atenţie din când în când. Păi băi frumoşilor, cine e de neînţeles aici, noi sau voi? Mie mi se blochează creieraşul şi oricât aş invârti cheiţa, rotiţele nu reuşesc să se mişte. Mai pe înţeles, gândirea asta a lor îmi face mintea să stea în loc! Frumoşilor, trezirea! Când voi ne spuneţi că suntem frumoase, că ne adoraţi, va purtaţi frumos cu noi, ne priviţi de parcă am fi singurele femei pentru voi, cele mai speciale, cum mama naibii să nu va sufocăm cu afecţiune, atenţie şi să vrem să fim cu voi minut de minut, secundă de secundă? O adevărată enigmă.
Femeile sunt atât de uşor de înţeles încât nu vă vine a crede! Ce vrem? Să fim ascultate. Să nu fim minţite. Să fim respectate şi să ne arătaţi că va pasă, constant. Atunci când ceva ne supără sau nu vrem să vorbim despre un anumit subiect, luaţi-ne în braţe şi sărutaţi-ne pe frunte, asta face mai mult decât un milion de cuvinte rostite degeaba şi certuri create din ambiţii.
P.S. Presimt că o să mai revin la acest subiect, aşadar “TO BE CONTINUED”.
Pe data viitoare, A.A.P
